Printre cele mai noi inventii comunicationale se numara...blogul.
Un jurnal. O expunere anosta de ganduri ale unor looseri, nostalgici ai unei cariere jurnalististice, scriitoricesti sau de politician.
Eu sunt unul dintre ei. Un jurnalist ratat, scarbit de sistem, de vedetele intens mediatizate ce debiteaza trivialitati sau truisme, castiga o caruta de bani si-si aroga drepturi ridicole. Un ratat ce traieste de azi pe maine, cu credite, vise spulberate, debordand de energie negativa. Ati observat ca oamenii nefericiti sunt si cei mai rai ? Surprind prin meschinarie, invidie ieftina dar mai ales prin acea privire neagra si schimonosita. Eu sunt unul dintre acesti ratati, o jivina in devenire.
Printre ultimele idiotenii auzite la tv: un anume graur, comentator sportiv, isi devoala adancinea putului gandirii opinand ca Marian Cozma a avut parte de prea mare tam-tam fata de valoarea lui in lumea sportului.
Bai nene graur, minte de pasarica, drama lui Cozma depaseste granitele sportului. Drama lui Cozma e drama oamenilor obisnuiti din Europa, calcati pe grumaz de mafia feudala ce-si face dreptate cu sabii si cutite, ataca in haite si traieste in clanurile unui primitivism infiorator pentru secolul asta. E drama celor ce suporta discursurile despre democratie si egalitate ale celor ce-si fataie fundurile in masini de lux, al caror somn e vegheat de garzi de corp, camere de supraveghere sau domenii intinse pe zeci de hectare de teren rezidential.
"E usor a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu